Dragoste neinchipuita

            Mihail al meu :
Mergeam la drumul meu de alta data,drumul pe care-l parcurgea in fiecare zi.
Era liniste doar mintea imi  rasuna,grijile pentru o sencuda le uitasem,le spulberasem doar mergea si ma gandem ca poate acolo undeva exita si dragostea "neinchipuita",o dragoste "maistra"sau"pura".Exista,precis exista!! (gandeam eu in sinea mea).
Mergeam incetisor caci greutatea de pe umperi tare ma inghioldea , era ghiozdanul meu care mai ieri avea doar 3 caiete in el , azi era parca totul mai greu si mai diferit .

• M-am impiedicat! 

Parca totul se opreste o secunda,doua ,mi-am ridicat privirea era asa un chip frumos , parca nu era adevarat . Avea doi ochii,doua maini,doua picioare ; era normal ca toata lumea dar nu intelegeam ce avea el special de-mi placea  . Era extrem de frumos , n-as fi crezut ca m=ar placea , dar sanse probabil existau : eu timida - el vesel si zambaret , eu ciudatica - el aspru si curajos ... era o diferenta imensa de la pamant pana la cer .
A doua zi acelas lucru : casa , scoala si tot asa . Mergeam pe drumul meu , cerul era sesin si ma uitam la adidasi mei cei "mari"care  parca in fiecare clipa asteptau sa cad din nou si sa ma impiedic si iar sa vad  chipul  care  m-a strapus , nu a durat mult si m-am impierdicat , m-am ridicat,m-am scuturat, dar insa nimeni nu era . Tare a fost supararea mea , chipul cel vesel de pe fata mea disparuse . . .
Mergeam in continuare in drumul meu , dar parca mai suparat ca niciodata . Mai tarziu aud o voce subtire in spatele meud ar cu totul fermecatoare; nu am inteles exact ce mi-a spus dar prividu-l am stiut ca e el . Era acelas baiat frumos , cu chipul vesel cu un zambet aparte.El tot vorbea , il vedem cum deschide gura si o inchidea la loc,dar nu stiam exact ce spuneam.Pur si simplu am simtit nevoia sa o fac ! L-am sarutat,regretam intr-un fel,dar in altul nu . 
Era atat de fericita , incat oricum nu-mi mai pasa ce credea el .... 

Si se pare ca ia placut avem 2 zile impreuna si sper sa mai tina cat o vrea Dumnezeu .